Ratacita prin lume – Scuba diving in Thassos cu Vasiliadis

Ratacita prin lume – Scuba diving in Thassos cu Vasiliadis

Scuba diving in Thassos cu Vasiliadis

Era pe lista mea de must do, imi doream de foarte multa vreme sa fac scuba diving si in sfarsit mi-am indeplinit dorinta! imi propusesem sa fac scuba cand am fost in Muntenegru – Budva, acum 3 ani in urma, dar am renuntat la idee pentru ca eram singura din grup care avea aceasta dorinta, iar atunci nu invatasem inca sa ma bucur de viata si singura. Mi-as fi dorit sa am timp sa vad lumea subacvatica si cand am fost in Egipt – Hurghada, dar in singura mea zi libera am ales sa merg sa vizitez piramidele. Am un motiv in plus sa ma intorc in Egipt, scuba diving in Marea Rosie e inca un vis al meu pe care trebuie sa il vad implinit.

Observ ca totul mi se intampla cu un rost si cateodata lucrurile se aseaza asa cum trebuie mai bine. Realizez ca nu eram pregatita sa fac scuba diving in nici unul din momentele in care imi propusesem. Dar acum a fost momentul perfect si am ales clubul cel mai potrivit care sa ma ajute sa fac cunostinta cu o lume noua pentru mine, care este guvernata de legea lui Arhimede si cea a flotabilitatii.

Inainte sa plec in concediu in Grecia – Thassos, mi-am propus ca o sa fac scuba diving. stiam ca nu o sa am prea multe obiective turistice de vizitat pe Insula si nu puteam rata ocazia de a imi indeplini un vis. M-am informat pe internet si am aflat despre clubul de scuba diving al lui Vasiliadis. Pe multe forumuri este recomandat de catre turistii romani care au fost in vacanta in Thassos. M-au convins ca acolo trebuie sa merg si eu. Chiar daca am fost cazata in Limenas, la vreo 40 km de Potos, intr-una din zile am plecat spre aceasta statiune numai cu gandul de a stabili ziua cand imi voi indeplini visul. Cum am intrat in Potos, pe partea dreapta am si vazut sigla cu Vasiliadis Diving Club, dar ajunsa acolo am descoperit ca era locul unde se depozita doar echipamentul, biroul unde se primesc toate detaliile si poti programa ziua pentru scufundari este pe straduta pietonala cu multe magazine. Am programat pana la urma prin telefon.

Duminica la 9:30 incepe partea teoretica, apoi plecam cu barcuta spre o insulita, ni se mai explica inca o data cateva reguli importante, stam un pic la apa mica sa ne obisnuim cu echipamentul, ne scufundam pana la maxim 12 m, iar in jur de ora 14:00 suntem inapoi. Astea au fost informatiile pe care le-am primit de la Denis prin telefon. Oh era sa uit un aspect foooarte important, Denis e romanca si mi-a dat toate detaliile in dulcea noastra limba romana.

Abia asteptam ziua de Duminica, nici nu imi mai amintesc cand a fost ultima oara cand am mai fost atat de nerabdatoare sa mi se intample ceva. si a venit in sfarsit ziua mult asteptata, am fost acolo la ora stabilita, am cunoscut-o pe Ioana si pe Denis, doua romance scumpe foc. Am asteptat tot grupul de neinitiati in scuba diving sa fie prezent la partea teoretica, au fost inca 3 cupluri si eu singura. Da eu singura, de data asta nu am avut nevoie sa ma insoteasca nimeni, acum am invatat ca pot sa fac unele activitati si singura si sa ma bucur pentru mine. Am facut cunostinta cu cei sase omuleti simpatici foc, cu dulcele lor grai moldovenesc (erau din Focsani si Roman cred) si am inceput partea teoretica cu Vasiliadis. Vasiliadis e un om tare simpatic, cu engleza lui cu accent grecesc (pe mine ma amuza tare) a inceput sa ne explice regulile cele mai importante pe care noi trebuie sa le stim. Ne-a explicat despre presiune, pe care o sa o simtim cel mai tare in urechi si sinusuri, despre echipamentul pe care o sa il avem, despre cele mai importante semne pe care trebuie sa le stim sub apa, cum sa egalizam presiunea in urechi, cum sa scoatem apa din masca si din gura. Aproape toate informatiile imi erau cunoscute, intamplarea, sau norocul meu, a fost sa intalnesc inainte sa plec in concediu un alt omulet simpatic, care se intorsese din Grecia si facuse si el scuba si mi-a povestit cu lux de amanunte tot ce invatase el.

Am bagat la cap fiecare cuvintel rostit de Vasiliadis, am ras la bancurile lui, m-am relaxat si gataaa sa purcedem la drum. Acum incepe aventura. Am plecat cu barcuta. Pe barcuta numai romani si un cuplu de nemti. Noi 7 omuleti care pentru prima data ne scufundam si cativa diveri cu experienta, cu diferite licente. Oameni pasionati care au studiat mult si care aveau cateva mai multe scufundari la activ. Cel mai mult m-a impresionat un domn, pe la 40 de ani as zice, care avea un costum atat de profi si atat de scump (undeva pe la 8000 euro ne-a povestit ca a investit in tot echipamentul). Era pentru prima data in viata mea cand vedeam asa ceva. Dintre toti diverii profesionisti el avea permisiunea sa mearga pana la 30 m, era singurul licentiat sa mearga la asa adancime, ulterior am aflat ca telul lui era sa isi ia licenta si pentru 40 m adancime. L-am ascultat cu cata pasiune povestea despre echipamentul lui si l-am privit atenta cu cata rabdare a imbracat fiecare piesa, mi-am spus in gandul meu : Eh da, omul asta chiar iubeste scuba diving-ul si ma face si pe mine sa iubesc scufundarile chiar inainte sa intru in apa.

Ajunsi aproape de o insulita am lasat diverii profesionisti sa coboare, i-am privit pe fiecare in parte cum au coborat si cum se pregateau sa se scufunde, ii vedeam cat erau de entuziasmati si imi transmiteau si mie din entuziasmul lor, de parca nu era de ajuns al meu.

Si am ajuns si noi la locul destinat incepatorilor, unde era apa mai micuta. S-au facut echipele, urma sa merg in prima echipa, eu si inca un cuplu ne scufundam primii. Yeeeeeiiii deja se vedea un zambet larg pe fata mea. Am primit costumul de neopren, am primit labutele, m-am imbracat repede si top in apa, tare amuzant mi s-a parut sa inot cu costumul si labutele.

La apa mica, pana la piept, am imbracat vesta cu butelie cu aer si mi s-au pus greutatile. Diverul care urma sa fie cu mine sub apa a fost Denis (bine recunosc, eu am ales-o pe ea, cand Vasiliadis a intrebat cine vrea sa mearga cu Denis am reactionat repede si am spus ca EU, EU, Eu vreau 😀 – mi-a placut costumul ei de neopren cu roz :))) Glumesc :d Mi-a fost drag de ea de cum am vazut-o). in timp ce ma pregatea, Denis a mai recapitulat cu mine cateva reguli de baza pe care Vasiliadis ni le explicase inainte: degetul mare indreptat in sus si pumnul strans inseamna ca vreau sus, un cerculet format din degetul mare si aratator inseamna ok, semnul pe care il facem din mana cand ne referim ca ceva a fost “asa si asa”, sub apa inseamna ca nu este egalizata presiunea urechilor si atunci ea stie ca nu trebuie sa mai coboram sau dupa caz trebuie sa urcam, egalizez presiunea daca ma tin de nas si suflu, scot apa din masca daca apas pe masca in zona dintre ochi si daca suflu, scot apa din gura daca apas pe butonul de pe regulator. Simplu, nu? Am stat acolo cateva momente in care am intrat cu capul sub apa si m-am obisnuit sa respir prin regulator. E ce e asa de greu? Doar am invatat la yoga diferite tipuri de respiratii, printre care si respiratia pe gura care este naturala. Denis m-a invatat cele mai importante 3 reguli sub apa : RESPIRa! RESPIRa si iar RESPIRa! Nu trebuie sa imi fac griji de nimic altceva, nu trebuie sa dau din maine si din picioare, ea are grija de tot. Ca sa ma misc singura sub apa, fara sa fiu ca o marioneta de la teatru de papusi, e nevoie de anumite cursuri. Asa ca pana una alta m-am lasat pe mainile lui Denis, ca stie ea ce face.

Ok, that`s it? Scuipam in ochelari, ii bagam in apa, ii punem la ochi si Let`s go!!

Am coborat yuupyyyy yeeee. De cum am inceput sa coboram Denis m-a tinut de mana. Respiram cuminte, vedeam bulele cum ies la fiecare expiratie. Totul e ok. Dar cum coboram a inceput o durere in urechea stanga, hopa, asta nu era in planul meu, nu trebuia sa am nici o problema, in mintea mea nu exista asa ceva. NO PANIC. Am aplicat imediat ce Vasiliadis si Denis m-au invatat. Numai ca la prima incercare nu s-a intamplat nimic. Ma gandeam ca ceva nu fac bine. Cum sa fiu atenta la ce e sub apa daca pe mine ma doare urechea? trebuia sa rezolv problema repede! si am incercat din nou, mi-am strans narile si de data asta am suflat mai tare, am simtit cum parca durerea iese din ureche ca luata cu mana. Buuuun. Ia sa vedem acum, ce avem noi aici! Dooooaaaamne deci asa e sub apa? cati pestisori! dar ce-s ierburile astea asa mari? si ce adanc e! Off cata frumesete, ce peisaj superb, nu imi venea sa cred ce minunat este, simteam cum fericirea imi inunda tot corpul. imi venea sa strig de fiecare data Oaaaaauuuuu, dar imi era frica sa nu scap regulatorul din gura. As fi luat in brate toti pestisorii aia colorati si frumosi si i-as fi pupat pe rand, atat de fericita am fost!

Denis m-a tinut in tot acest timp de mana, mi-a aratat stelutele de mare, caracatita, o scoica imensa si toti pestisorii. Din cand in cand imi arata semnul de ok,ca o intrebare daca eu sunt bine si totul e in regula, ii aratam si eu acelasi semn. As fi vrut sa ii zic daaaaaa e biiiiiiineeee, e frumoooos, e minunat, as vrea sa ma transform in sirena si sa raman aici, dar nu aveam cum sa imi exprim entuziasmul si fericirea exacerbata. Chiar ma gandeam, cum ar fi daca s-ar putea comunica telepatic? :D. Am coborat pana pe la vreo 7 m, am simtit in urechi presiune si la un moment dat am inceput sa simt si cat e de rece apa, tremuram din fiecare incheietura a mea. Dar si asa nu as fi vrut sa se termine cele 30 minute de explorat aceasta lume marina. A fost prea frumos, atata liniste, nu imi auzeam decat respiratia

La sfarsit ne-am intalnit si cu ceilati cu care ne-am scufundat : Vasiliadis, Alex (celalalt diver) si unul dintre cupluri, Am facut poza de grup, iar Vasiliadis ne-a facut un mini show : si-a scos regulatorul din gura, a suflat si a inceput sa faca muuulte bule mici care cresteau si se transformau in cercuri mari : Pfuuuu se poate face asa ceva? Pot si eu?:D:D Eh n-am fost chiar asa curajoasa sa incerc, poate data viitoare 😀

Dupa 30 minute am iesit la suprafata, m-am urcat pe barcuta, m-am pus intr-un colt la soare si am inceput sa gandesc: Am facut-o si pe asta! Sunt happy rau! Nu imi venea sa cred cat de calma am fost, nu am avut nici urma de panica, am respirat cuminte si am observat ce se intampla acolo in lumea aia frumoasa de sub apa.

Mi-am dat seama cat de bine a fost ca prima mea experienta de scufundari s-a intamplat la Vasiliadis Diving Club, ce bine a fost ca am auzit si in limba romana toate regulile importante, ce m-am bucur ca a fost Denis diverul meu. M-am bucurat ca abia acum mi s-a concretizat visul, asa frumos cum era in mintea mea. M-au ajutat sa imi inving teama, panica si mi-au dat incredere in mine workshopul in care am invatat despre repiratie si snorkelling-ul pe care l-am facut aproape in fiecare zi din concediu, inainte sa merg la scuba.

Ca si atunci cand am invatat sa schiez, mami mea, scumpa si draga, nu a aflat dinainte ce planuiesc, pentru ca, draga de ea, s-ar fi panicat toata. Asa ca, se pune acum in fata faptului implinit citind postul si vazand poze. Mami meu, am facu-o si pe asta si sunt ok!:D Dar nu iti zic ce imi mai doresc 😀 Surpriza!

Dragii mei, daca mergeti in Thassos nu ratati o experienta atat de minunata ca si scuba diving-ul. Cautati-l pe Vasiliadis in Potos si o sa vedeti cat este de extraordinar. Iar oamenii astia sunt pregatiti si stiu ce fac. Mai multe informatii gasiti si pe site-ul lor http://www.scuba-vas.gr sau ii puteti contacta pe facebook https://www.facebook.com/vasilis.vasiliadis.961?fref=ts

Puteti afla mai multe despre Vasiliadis citind un interviu pe evz: http://www.evz.ro/detalii/stiri/vasilis-vasiliadis-scuba-diving-este-pentru-oameni-care-vor-sa-fie-liberi-901198.html

Iubesc scuba diving, a fost o experienta reusita si sper sa o repet cat mai curand!

Pupi, pupi dragii mei!

AAB